România (Nivelul 2)

România este țara de origine, tranzit și destinație pentru bărbați, femei și copii traficați în scopul muncii forțate, precum și pentru femei și copii traficați în scopul exploatării sexuale. Un număr semnificativ de victime traficate în Europa provin din România. Bărbați, femei și copii din România sunt traficați către țări europene, inclusiv Austria, Azerbaidjan, Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Elveția, Franța, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Olanda, Marea Britanie, Norvegia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Spania și Suedia, în scopuri de muncă forțată în agricultură, gospodării, hoteluri și industrie, precum și pentru cerșetorie forțată și furt. Bărbați, femei și copii din România sunt traficați către țări europene, inclusiv Belgia, Cipru, Elveția, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria în scopuri de exploatare sexuală. Copiii reprezintă cel puțin o treime dintre victimele traficului de persoane din România. Majoritatea covârșitoare a traficanților care recrutează și exploatează cetățeni români sunt de origine română. În general aceștia își aleg victimele din rândul aceluiași grup etnic, sau din rândul propriilor rude. Frecvent, traficanții exploatează victimele în România înainte de a le transporta în străinătate pentru prostituție sau muncă forțată. Guvernul României a semnalat creșterea gradului de sofisticare a grupurilor infracționale românești, inclusiv prin transportarea victimelor în diferite țări din Europa pentru a testa slăbiciunile sistemului de aplicare a legii din fiecare țară. România este țara de destinație pentru un număr mic de victime ale traficului de persoane, inclusiv pentru persoane traficate în scopuri de exploatare sexuală din Moldova și pentru persoane traficate în scopuri de muncă forțată din Banglades și Serbia. Fetele și băieții din România, în special cei ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, pot deveni victime ale traficului în scopuri sexuale pe teritoriul României. Guvernul și reprezentanții ONG-urilor au semnalat o creștere a numărului de victime cu dizabilități.

Guvernul României nu îndeplinește întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de ființe umane; totuși, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Guvernul a continuat să identifice un număr mare de victime și a coordonat un mecanism național de referire a victimelor către furnizorii de îngrijire corespunzătoare. Cu toate acestea, pentru al patrulea an consecutiv, guvernul nu a acordat fonduri ONG-urilor care oferă asistență victimelor traficului de persoane și nu a asigurat în București adăposturi destinate în exclusivitate adulților și copiilor victime ale traficului de persoane. În perioada de referință, numărul de urmăriri în justiție și condamnări pentru trafic de persoane a crescut semnificativ, iar autoritățile au continuat să condamne o mare parte a infractorilor la închisoare. Agenția națională guvernamentală care coordonează lupta împotriva traficului de persoane a desfășurat mai multe campanii creative cu scopul de a crește gradul de conștientizare de către populație.

Recomandări pentru România: reluarea finanțării programelor de asistență a victimelor traficului de persoane, inclusiv alocarea unor fonduri pentru ONG-urile care oferă diferite servicii victimelor; creșterea calității serviciilor oferite victimelor, asigurarea unei îngijiri substanțiale prin consiliere psihologică, reabilitare și alte activități de asistență a victimelor; construirea la București a unui adăpost destinat în exclusivitate victimelor traficului de persoane repatriate; eliminarea restricțiilor de mișcare impuse victimelor pe perioada plasării în centrele finanțate de guvern în cazul în care ele nu vizează siguranța victimelor; îmbunătățirea eforturilor de identificare a potențialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populație, precum imigranții fără documente de identitate, muncitorii străini, populația de etnie romă și copiii care cerșesc sau se prostituează; îmbunătățirea eforturilor de identificare a potențialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populație, precum imigranții fără documente de identitate, muncitorii străini, populația de etnie romă și copiii care cerșesc sau se prostituează; anchetarea amănunțită și demararea urmăririi penale în cazurile de presupusă complicitate a funcționarilor guvernamentali la acte de trafic de persoane și pedepsirea cu închisoarea a funcționarilor statului condamnați pentru asemenea infracțiuni; îmbunătățirea eforturilor de strângere a informațiilor referitoare la infracțiunile de trafic de ființe umane pedepsite prin Legea nr. 678/2001 și alte legi relevante, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de ființe umane în scopuri de exploatare sexuală și pentru traficul de ființe umane în scopuri de muncă forțată; luarea în considerare a acordării de drept de muncă străinilor care au fost victime ale traficului de persoane pe perioada permiselor de ședere temporară; continuarea organizării de cursuri pe tema sensibilității victimelor pentru judecători; înființarea unei funcții de raportor la nivel național care să asigure evaluări independente periodice ale politicilor naționale în acest domeniu.

Începerea urmăririi penale

În perioada de referință, Guvernul României și-a intensificat substanțial eforturile de aplicare a legii, începând urmărirea penală într-un număr mare de cazuri și efectuând anchete comune cu autoritățile omologe de aplicare a legii din Europa. România interzice orice formă de trafic de ființe umane prin Legea nr. 678/2001, care prevede pedepse cu închisoarea între 3 și 15 ani. Aceste pedepse sunt suficient de severe și proporționale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracțiuni grave, cum este violul. În anul 2012, autoritățile au anchetat 867 de cazuri de trafic de ființe umane, în timp ce în 2011 fuseseră anchetate 897 cazuri. În 2012, guvernul a trimis spre acuzare 667 de persoane și a condamnat 427 pentru trafic de ființe umane, în comparație cu 480 persoane puse sub acuzare și 276 persoane condamnate în 2011. Guvernul nu dispune de statistici diferențiate privind traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală și traficul de persoane în scopuri de muncă forțată. Deși a semnalat faptul că cel puțin 77 dintre anchete vizează cazuri de exploatare de minori în scopuri de muncă forțată, iar 396 vizează cazuri de trafic de persoane în scopuri de exploatare sexuală. În ceea ce privește procentul de copii care cad victime traficului de persoane, s-a constatat că 255 dintre cele 427 de persoane condamnate au fost judecate în baza articolului de lege care se referă la „traficul de minori” și nu în baza articolului mai general ce se referă la „traficul de persoane”. Guvernul a raportat că aproximativ trei sferturi dintre traficanții condamnați (334 din 427) au primit pedepse cu închisoarea între 1 și 15 ani. Autoritățile române de aplicare a legii au inclus anchetatori și procurori specializați în traficul de persoane în diviziile lor de luptă împotriva criminalității organizate. Guvernul a organizat programe specializate de pregătire pentru anchetatori, deși s-a semnalat că acestea nu au subliniat în mod corespunzător faptul că victimele traficului de persoane nu ar trebui urmărite penal pentru acțiunile pe care le comit în perioada în care sunt traficate. În cursul anului, autoritățile române au desfășurat 94 de anchete comune cu instituțiile omologe din mai multe țări europene. Spre deosebire de anul 2011, când niciun suspect nu a fost extrădat din România, în 2012, guvernul a extrădat 16 suspecți de infracțiuni de trafic de persoane. Guvernul nu a raportat niciun caz de anchetare, urmărire penală sau condamnare a vreunui angajat al guvernului pentru complicitate la trafic de persoane.

Protecția victimelor traficului de ființe umane

În perioada de referință, guvernul român a făcut eforturi reduse de a proteja și acorda asistență victimelor traficului de ființe umane, în ciuda faptului că numărul de victime identificate a fost în continuare mare. Guvernul a semnalat identificarea a 1.041 victime în 2012, comparativ cu cele 1.043 victime identificate în 2011. 526 de persoane, aproximativ jumătate din numărul total de victime, au fost traficate în scopul exploatării sexuale, în timp ce 410 au fost traficate în scop de muncă forțată. Alte victime au fost forțate să cerșească, să fure, sau să participe la realizarea de materiale pornografice. Numărul de copii victime ale traficului de persoane a crescut de la 319 la 370 în 2012. 492 dintre victime au fost traficate pe teritoriul țării.

Pentru al patrulea an la rând, guvernul nu a reușit să aloce fonduri ONG-urilor care oferă servicii victimelor traficului de persoane. Lipsa fondurilor a redus nivelul de asistență furnizată de ONG-uri. Guvernul a continuat programul național de identificare a victimelor și referire a acestora, care stabilește procedurile de referire a victimelor traficului de persoane către instituțiile de aplicare a legii și alte instituții. În 2012, guvernul a referit 352 de victime ale traficului de persoane către instituții care oferă asistență; în 2011, 417 victime au beneficiat de servicii sociale plătite de stat. Autoritățile locale au finanțat și au asigurat funcționarea de adăposturi, unele dintre acestea destinate exclusiv victimelor traficului de persoane. În 2012, în aceste adăposturi au fost găzduite 112 victime ale traficului de persoane. ONG-urile au semnalat faptul că aceste centre au restrâns autonomia și libertatea de mișcare a victimelor traficului de persoane. De la caz la caz, victimele au primit consiliere psihologică, au fost reintegrate în sistemul educațional, programe de pregătire, asistență juridică și îngrijire medicală. ONG-urile au pus la îndoială calitatea serviciilor oferite, în unele cazuri asistența psihologică constând într-o singură vizită la un psiholog și nu în ingrijire consistentă. În mod similar, reabilitarea copiilor care au fost victime ale traficului de persoane și sunt extrem de vulnerabili a constat în doar una sau două vizite ale asistenților sociali. Pe parcursul anului, s-a semnalat faptul că în unele cazuri, asistența psihologică plătită de stat nu a fost adaptată nevoilor victimelor. În București, cel mai mare oraș din țară, nu a existat un adăpost destinat exclusiv adulților victime ale traficului de persoane, ceea ce a împiedicat acordarea de asistență victimelor identificate în capitală sau ajunse aici în cursul procedurilor de repatriere. Guvernul a menținut în apropierea granițelor șase centre de tranzit pentru copiii victime ale traficului de persoane, în ciuda faptului că minorii identificați în străinătate au fost în cele mai multe cazuri repatriați cu avionul prin aeroportul din București. Guvernul a furnizat îngrijire nespecializată pentru minorii care au fost victime ale traficului de persoane în cadrul centrelor de primire în regim de urgență pentru copiii abuzați aflate în fiecare dintre cele 41 de județe și șase sectoare ale Bucureștiului. Guvernul a menținut linia verde destinată sesizării infracțiunilor de trafic de persoane care a permis autorităților să identifice victime și să le îndrume către instituțiile ce oferă asistență. În perioada de referință, autoritățile au amendat câteva victime ale traficului de persoane pentru prostituție. Conform legislației românești, victimele de altă naționalitate au beneficiat de o perioadă de reflecție de 90 de zile pentru a hotărî dacă doresc să rămână în România, deși autoritățile nu au menționat numărul de persoane cărora li s-a acordat această perioadă de reflecție. Victimele de altă naționalitate pot primi permis de ședere până la încheierea anchetei, deși nu li se permite să lucreze în România în perioada de ședere temporară. Un număr mare de cetățeni români victime ale traficului de persoane au participat la acțiunile penale; în 2012, 600 de victime s-au constituit în parte vătămată în procese și 205 victime au depus mărturie, comparativ cu 882 și respectiv 123, în 2011.

Prevenirea traficului de persoane

Guvernul României și-a îmbunătățit eforturile de prevenire a traficului de ființe umane, prin continuarea desfășurării de campanii intense de conștientizare și coordonarea unei strategii naționale și a unui plan de acțiune în vederea combaterii traficului de persoane. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a continuat să coordoneze politicile referitoare la traficul de persoane și mecanismul național de referire către instituții. În perioada de referință, Agenția a colaborat cu ONG-urile la elaborarea unei strategii naționale de luptă împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012-2016 și a unui plan de acțiune pentru perioada 2012-2014. În 2012, guvernul a desfășurat șase campanii naționale și regionale și 36 de campanii locale de informare în școli generale, licee, panouri publicitare în stațiile de autobuz, pe ecranele din stațiile de metrou, în cinematografe și pe internet. O modificare din 2006 a Codului Penal interzice firmelor de recrutare înregistrate în România să faciliteze exploatarea cetățenilor în străinătate, însă autoritățile nu au pedepsit până acum nicio firmă pentru activități legate de traficul de persoane. Guvernul nu a semnalat luarea unor măsuri speciale în vederea diminuării cererii de servicii sexuale.

 Sursa: Ambasada SUA în România