Profilul recrutorului
Nimeni nu se oferă să fie victimă a exploatării, fie că este vorba de exploatare în scopuri sexuale, muncă sau pentru activități ilegale. Cu toate acestea, în funcție de modul în care percepem situația în care ne aflăm, tindem să acordăm încredere persoanelor care oferă soluții problemelor noastre. Caracteristicile prezentate mai jos schițează portretul recrutorului/traficantului de ființe umane.
– Vârste cuprinse între 20 și 45 de ani – majoritatea recrutorilor/traficanților au vârstele menționate, deși există cazuri de traficanți cu vârste mai mici sau mai mari. Potrivit stadiilor de dezvoltare propuse de psihologul american Erik H. Erikson, acest grup de vârstă se caracterizează prin dezvoltarea capacității de a întreține relații intime ca urmare a formării identității personale din stadiul anterior (12 – 18 ani). Această etapă de vârstă se caracterizează din punct de vedere psiho-social prin orientarea vocațională ăi structurarea carierei. În cazul recrutorilor, experiențele de viață, valorile socio-culturale accesibile au determinat orientarea spre activități cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative și a suportului necesar unei bune dezvoltări a identității personale.
– Aspect fizic îngrijit – statisticile arată că traficul de persoane reprezintă una din cele mai „profitabile” infracțiuni după traficul de arme și droguri. Pe de altă parte, poveștile de succes presupun reflectarea „realizărilor” prin vestimentație și accesorii nu neapărat conservatoare, ci mai degrabă conforme cu valorile socio-culturale ce promovează gusturi pentru produsele „de marcă”. Toate acestea devin vizibile sub forma unui aspect fizic îngrijit ce promovează, alături de ceilalți factori, imaginea succesului promis.
– Nivel de educație mediu – recrutarea și traficarea persoanelor presupun abilități de comunicare și de persuasiune achiziționate într-o formă de educație formală peste nivelul minim. Majoritatea recrutorilor/traficanților sunt absolvenți de licee sau școli profesionale, deși acest criteriu nu este unul general valabil; în multe cazuri experiența de viață și, implicit, experiența în cadrul rețelelor de crimă organizată au contribuit substanțial la „educarea” abilităților necesare.
– Istoric de abuz în familie – cercetările psihologice confirmă teoria conform căreia abuzatorul a fost, la rândul său, victimă. Dintre caracteristicile abuzatorului se pot enumera: martor la manifestările violente dintre părinți, victimă a abuzurilor fizice și/sau emoționale în familie în perioada copilăriei, stimă de sine scăzută, minimalizarea propriilor responsabilități, nevoia de a se impune și de a controla persoanele cu care intră în contact.
– Inteligența emoțională – termenul a fost introdus mai întâi de scriitorul Daniel Goleman în 1995; inteligența emoțională însă a fost subiectul multor cercetări din domeniul psihologiei cunoscând mai multe definiții, de la “abilitatea de a procesa informații cu caracter emoțional ce includ în mod special percepția, asimilarea, înțelegerea și managementul emoțiilor” (Mayer și Cobb, 2000), la caracteristicile sugerate de psihologul David Caruso în 2004: „identificarea cu acuratețe a emoțiilor; folosirea emoțiilor în procesul cognitiv; înțelegerea cauzelor diferitelor tipuri de emoții; acceptarea emoțiilor cu scopul dobândirii semnificațiilor sentimentelor noastre” până la „Capacitatea mentală înnăscută ce ne oferă sensibilitatea emoțională și potențialul pentru învățarea abilităților de management al emoțiilor cu scopul maximizării șanselor de supraviețuire ca specie” (Steve Hein, 2005). În contextul fenomenului traficului de persoane, inteligența emoțională reprezintă o caracteristică întâlnită în special în cazul recrutorilor care folosesc tehnici de manipulare mai subtile, sugerând abilitatea unei persoane de a empatiza cu ceilalți pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celor din urmă, prin aceasta asigurându-și atingerea scopului final: recrutarea.
– Face parte dintr-o rețea de traficanți – definiția traficului de persoane conform Protocolului de la Palermo (2000) face referiri la un proces complex care necesită construirea unor relații care să faciliteze parcurgerea tuturor etapelor de la recrutare, transportare, vânzare, adăpostire până la exploatarea propriu zisă. Cu toate acestea, în special în țara de destinație, recrutorul poate acționa de unul singur, folosindu-se de relații ce nu țin neapărat de o structură organizată.
– Manifestă comportament violent – acest tip de comportament este întâlnit în special în cazul traficanților care se folosesc de agresiunile verbale și fizice ca metodă de control, dar și ca metodă coercitivă (reală sau „anticipată”) în scopul obținerii obedienței privind interdicțiile impuse și comportamentele așteptate (ex. interdicția de a vorbi despre anumite subiecte cu clienții sau acceptarea tuturor clienților).
– Este foarte bine organizat – deși în faza de recrutare poate da impresia că acceptă dreptul persoanei de a se răzgândi, adaptându-se la situație, în realitate traficantul urmează un plan prestabilit, cu date și rute exacte, evenimentele neprevăzute fiind de cele mai multe ori anticipate sau combătute prin folosirea unor tehnici de manipulare (ex. dacă persoana dorește să amâne data plecării i se spune „acum ori niciodată”).
