Mituri privind traficul de persoane

1.    Măsurile legislative actuale sunt suficiente pentru a combate traficul de persoane.

În realitate legislația privind prevenirea și combaterea traficului de persoane necesită îmbunătățiri, pe lângă faptul de a fi insuficientă în combaterea fenomenului. Aplicarea legislației implică existența și eficiența tuturor structurilor și programelor prevăzute (grupul interministerial de lucru, aplicabilitatea facilităților prevăzute de lege pentru victimele traficului de persoane, Centrul de asistență etc.) lucru ce se realizează într-un ritm lent, justificat cel mai adesea prin lipsa fondurilor necesare. Pe lângă acest lucru, în domeniul prevenirii și combaterii apare ca necesară elaborarea unei strategii locale care presupune cooperarea autorităților publice cu organizațiile neguvernamentale, precum și cu grupurile interministeriale și implicarea exponenților mass mediei în sensibilizarea opiniei publice asupra fenomenului traficului de persoane și consecințelor acestuia. 

2.  Definiția traficului de persoane este unanim acceptată în lume.

Definirea traficului de persoane continuă să fie subiect de dezbatere, existând dezacorduri atât la nivel global, cât și regional sau chiar național, acest lucru fiind elocvent în ceea ce privește disputele ideologice ce marchează discursul asupra fenomenului traficului de ființe umane. Absența consensului asupra definirii fenomenului are implicații profunde asupra planificărilor strategice și posibilităților de dezvoltare a unor programe eficiente din moment ce unele definiții oferă practici concrete ce se pot contrazice între ele. Cu toate acestea însă, trebuie recunoscut faptul că există o serie de elemente ale traficului asupra cărora există un acord general: violența, înșelăciunea, utilizarea forței, lipsirea de dreptul de mișcare, abuzul autorității, impunerea unor datorii, munca forțată și alte forme de exploatare.

3.    Prostituția este o alegere voluntară.

Prostituția voluntară presupune decizia unei personae de a se angaja în această activitate ca urmare a unei deliberări în cunoștință de cauză, prin oferirea consimțământului. Acest consimțământ implică un set de relații existente ce se pot continua sau întrerupe în funcție de regulile implicite sau explicite pe care și le fixează persoana respectivă. Cu toate acestea, consimțământul nu presupune în mod necesar acordul, referindu-se la simpla complezență în absență utilizării forței fizice. Prostituția în absența forței fizice ar reprezenta așadar situația din care o persoană poate ieși oricând, fără a fi împiedicată prin măsuri coercitive. Referindu-ne la cauzele acestui fenomen, putem spune că suntem cu toții responsabili pentru propria sărăcie și lipsa de oportunități, însă cel mai adesea acest argument maschează și justifică lipsa unor alternative viabile. În afara cauzelor externe, pot fi invocați factori psihologici cum ar fi dependența de droguri sau abuz sexual, tulburări de atașament etc. Toate acestea reprezintă factori de vulnerabilitate pentru o altă formă de prostituție: cea forțată în care nu există nici consimțământ, nici complezență, ci utilizarea forței, amenințarea, obligarea prin impunerea unei datorii etc, încadrându-se în fenomenul traficului de ființe umane.

4.    Toate victimele sunt răpite.

Chiar dacă unele dintre victimele traficului sunt luate cu forța, cele mai multe sunt păcălite și convinse să însoțească pe cineva de bunăvoie. Adesea recrutorul va face o serie de promisiuni false despre țara spre care urmează să plece victima și despre locul, felul și remunerația muncii acolo.

5.    Migranții care călătoresc în străinătate respectând condițiile legii nu pot deveni victime ale traficului.

Chiar dacă există cazuri în care victimele sunt aduse într-o anumită țară în mod ilegal, sunt și numeroase cazuri în care victimele au călătorit în deplină legalitate, unele având chiar și viză de muncă în țara respectivă.

6.    Cele mai multe victime sunt traficate în scopul exploatării sexuale.

Chiar dacă există dovezi bine documentate despre cazurile de exploatare în industria sexului, oamenii pot fi traficați în mult mai multe scopuri, inclusiv pentru muncă forțată în agricultură, industrie, pescuit, construcții, mine, ateliere, servicii, sclavie, ca personal domestic, cerșetorie, mica criminalitate, serviciu militar forțat în conflicte armate sau transplant de organe. Astfel devine evident că și bărbații pot fi victime ale traficului.

7.    Toate victimele traficului sunt femei si copii.

Într-adevăr, femeile și copiii sunt categoriile cele mai expuse și mai vulnerabile în fața traficului de persoane. Există însă și cazuri în care victimele sunt bărbați. Pe viitor va fi nevoie de o mai bună cercetare și înțelegere a mecanismelor ce alcătuiesc traficul în scopul exploatării prin muncă.

8.    Traficul este o problema caracteristică doar Europei de Est și Asiei de Sud-Est.

În mod regretabil, traficul este un fenomen prezent în toată lumea. Mai mult, criminalitatea transfrontalieră se manifestă în toate regiunile lumii. Desigur, atunci când ne referim la trafic ca la un fenomen global, trebuie să avem în vedere caracteristicile sale specifice în funcție de regiune, dezvoltare economică, context socio-cultural, nivel de informare și educație etc.

9.    Doar cei fără educație sau cei foarte săraci pot cădea pradă traficului de persoane.

Chiar dacă unele victime sunt mai vulnerabile pentru că trăiesc în sărăcie, toate categoriile de oameni pot deveni victime ale traficului. Spre exemplu, în unele zone ale lumii femeile cu educație academică sunt expuse riscului de a fi traficate tocmai pentru că se găsesc prea puține slujbe corespunzătoare gradului lor de pregătire. Ele sunt astfel nevoite să caute alte oportunități.

10.    Recrutarea victimelor se face doar prin anunțuri în ziare.

În cele mai multe cazuri recrutarea are loc față în față, fără intermedierea prealabilă a anunțului la mica publicitate.

11.    Traficantul este bărbat și are o înfățișare fioroasă, de om aflat în afara legii, de reprezentant al lumii interlope.

Recrutorul, prima verigă a rețelei criminale care ia legătura cu victima, poate fi atât bărbat, cât și femeie. Există cazuri în care un cuplu, „soț și soție”, acționează împreună pentru a câștiga credibilitate. Traficantul nu poate fi recunoscut după anumite caracteristici fizice, precum sex, aspect corporal, ținută, posesia unei mașini sau a unui telefon mobil. Traficantul poate fi intuit după comportamentul său prietenos în prima instanță și aparent dezinteresat și identificat doar ulterior, când devine violent, agresiv pentru a pune victima în situația de exploatare.

12. Doar copiii care au fost abandonați sunt supusi riscului de a fi traficați.

Copiii abandonați de părinți reprezintă o categorie de persoane vulnerabile la traficul de persoane. Unii dintre copiii abandonați nu au cărți de identitate. Alții nu figurează în nici un document oficial, și soarta lor nu mai interesează pe nimeni după ce părăsesc instituțiile de plasament. Deci, este foarte ușor ca ei să dispară, să fie exploatați, să fie vânduți și revânduți. Dar nu numai copiii abandonați riscă acest lucru. Din cauza sărăciei, șomajului și lipsei de perspective, aproape toată generația tânără poate să facă parte din grupul expus riscului de trafic.

La realizarea acestui material s-au utilizat documente OIM