Etapele traficului de ființe umane:
I. Recrutarea
1) există trei categorii de recrutori și transportori: bărbați, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani (70% dintre recrutori), femei, cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, familii.
2) ocupațiile recrutorilor:
– presupun relații cu publicul (vânzători, barmani, taximetriști etc.)
– angajați ai unor firme false
– membrii ai unor rețele de trafic.
3) metode de recrutare:
– oferte false de locuri de muncă în străinătate (chelneriță, bucătăreasă, dansatoare, baby-sitter, menajeră etc.) în țări ca Franța, Italia, Germania, Grecia etc. făcute direct victimelor prin cunoștințe, rude, persoane apropiate.
– anunțuri la mica publicitate de tipul: “Tinere fete pentru dansatoare, balerine în țara X. Plecare imediată.”
– răpire
4) principalele județe de recrutare: Iași, Bacău, Vaslui, Neamț, Suceava, Botoșani, Mehedinți, Dolj, Olt, Gorj, Caraș-Severin, Galați, Brăila.
II. Transportul
1) Traficul de ființe umane se desfășoară pe anumite rute, din țara de origine, spre țara de destinație. Vânzarea se poate face și în țările de tranzit.
2) Trecerea frontierei spre țara de destinație (de cele mai multe ori alta decât cea promisă victimei) se face cu autorul recrutorilor sau al călăuzelor și poate fi:
– legală, sub pretextul unei excursii, în cazul fetelor care au pașaport
– ilegală, în cazul persoanelor minore sau fără pașaport, situație în care călăuzele promit trecerea graniței în siguranță în schimbul unei sume de bani sau chiar fără plată.
– în cele mai multe cazuri, pe parcursul transportului, victimele sunt tratate civilizat, li se oferă cazare și masă, pot lua legătura cu familiile etc.
III. Vânzarea
– are loc în țările de destinație (în cazul vânzărilor repetate, pot fi doar țări de tranzit), fără știrea victimelor care devin “proprietatea” unor patroni. Aspectul fizic și vârsta sunt cele care fixează prețul de vânzare (de regulă, între o mie și patru mii de dolari).
IV. Sechestrarea și exploatarea
De cele mai multe ori victimele realizează că au fost vândute în momentul în care sunt sechestrate și exploatate, etapă caracterizată prin:
– sechestrarea în locuri bine izolate, închise.
– lipsa totală a posibilităților de comunicare (li se rețin actele de identitate, telefoanele celulare etc.)
– tratamentului administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenințare, până la, în unele cazuri, crimă.
V. Revânzarea
– victimele intra într-un ciclu al falselor datorii și cei care le cumpără pretind că trebuie să-și recupereze banii din “munca” lor.
– în majoritatea cazurilor, urmează o revânzare către un alt “patron” care, la rândul său, vrea să-și recupereze suma plătită.
VI. Evadarea
– se face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienți, al poliției (razii) etc.
– victimele se adresează ambasadelor sau consulatelor României din țara respectivă.
VII. Repatrierea
– se realizează cu sprijinul IOM (International Organization for Migration), cu spriinul ambasadelor/consulatelor României care se ocupă de formalitățile de repatriere.
– victimelor li se eliberează pasaport consular și documente de călătorie.
– primirea în țară se face de către echipa de asistență a OIM care le integrează în programele OIM de asistență pentru victimele traficului de femei și de prevenire a traficului în România.
Ce li se întâmplă traficanților?
– faptele săvârșite de recrutori, călăuze, gazde, traficanți sunt considerate infracțiuni.
– infracțiunile comise se pedepsesc conform: Legii privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 783/11 decembrie 2001 și Codului Penal Ordonanței de Urgență nr. 112/2001.
– pedepse prevăzute: de la 3 ani închisoare la detenția pe viață, în funcție de gravitatea faptei, de urmările asupra victimei, de vârsta acesteia.
– sunt pedepsite și infracțiunile asociate direct sau indirect cu traficul de persoane: înșelăciune, trecerea frauduloasă a frontierei, fals și uz de fals, sechestrare, viol, lovire și vătămare corporală, amenințare și șantaj, constrângere, dare și luare de mită, proxenetism.
– în cazul traficanților, răspunderea penală apare și în cazurile în care persoanele traficate și-au dat consimțământul.
